Traditii si obiceiuri de Sanziene in Maramures
TRADITII”Noaptea de 23 spre 24 a lu” Ciresar ii o noapte sfanta! Fetele de maritat isi pun sanzienile sub perina si pana spre dimineata isi afla holteii ce-o sa le ieie si daca or ave” belsug”, povestesc batranele din Maramures. Ca orice poveste fantastica, insa, inceputul sarbatorii se pierde incet in negura timpului, „ca de n-ar fi, nu s-ar povesti”.
Cine sunt Sanzienele? Batranii isi amintesc ca sanzienele erau preotesele soarelui, niste femei frumoase, care ieseau in fiecare noapte de 24 a lu” iunie din paduri si pluteau de-asupra holdelor si gospodariilor de prin sate. Acesta era semn bun, pentru ca ele faceau ca gospodariile oamenilor sa fie ferite de rau iar florile de pe campuri sa primeasca parfum si puteri de leac, astfel incat cei care faceau ceaiuri din sanziene si dobitoacele care le mancau primeau puteri.
Legendele spun chiar ca sanzienele nu aveau doar puteri benefice ci si malefice, pe care le exercitau daca oamenii nu le cinsteau asa cum se cuvine, de ziua lor. „Apoi daca nu le cinstesti, sanzienele aduc din senin vijelii, grindina, sau chiar distrug roada holdelor, belsugul pomilor, iar femeile si animalele vor ramane sterpe si gospodariile cadea-vor in paragina”, spun batranii satului.
Legendele spun chiar ca sanzienele nu aveau doar puteri benefice ci si malefice, pe care le exercitau daca oamenii nu le cinsteau asa cum se cuvine, de ziua lor. „Apoi daca nu le cinstesti, sanzienele aduc din senin vijelii, grindina, sau chiar distrug roada holdelor, belsugul pomilor, iar femeile si animalele vor ramane sterpe si gospodariile cadea-vor in paragina”, spun batranii satului.
Ritualul. In cadrul sarbatorii de Sanziene exista doua ritualuri importante in traditia populara: ritualul cununilor si cel al facliilor. „Conform traditiei, in dimineata zilei de 24 iunie copii si batranele iertate (n.r. vaduvele) pornesc spre camp, chiar inainte de rasaritul soarelui, sa culeaga sanzienele. Tot atunci pornesc pe camp si fetele nemaritate care se dezbraca si se scalda ritualic in roua sanzienelor. Acest act era unul premarital, deosebit de important in satul traditional in care fetele asteptau maritisul ca o forma de implinire”, arata conferentiar universitar doctor si etnolog, Delia Suiogan. Din florile culese de pe camp, cei care le culegeau faceau cununi care erau numite, dedicate unei persoane anume. In Maramures exista obiceiul ca fiecare membru al unei gospodarii sa arunce peste casa propria cununa. In functie de locul in care aceste cunune ramaneau, au fost deslusite diferite simboluri. „Astfel, daca cununa ramanea pe acoperis era semn bun, de belsug in casa respectiva. Daca, insa, cununa cadea inapoi era semn rau, chiar de moarte, care prevestea ca persoana respectiva va muri, cel mai probabil in acel an. Daca cununa cade peste casa e un semn bun pentru fete, insemnand ca aceste urmeaza sa se casatoresca. Daca cununa cazuta dupa casa era al unui fecior, era semn rau. Fie avea sa paraseasca gospodaria in care a crescut pentru a merge ca ginere, (ceea ce era privit cu neincredere de satul traditional), fie avea sa se instraineze si sa mearga la razboi”, precizeaza etnologul.
Un alt ritual dedicat sanzienelor este cel al facliilor, la care participa doar barbatii. Acestea erau construite de feciorii sau barbatii insurati cu o zi inainte de sanziene. Pe un bat de molid, crapat la varf, se construia o astfel de faclie din aschii si ramuri de rasinoase, pentru ca era foarte important fumul si mirosul de rasina care trebuia sa se intinda peste tot satul dupa aprinderea facliilor. De asemenea, facliile erau puse pe soba si erau pastrate la uscat o zi sau doua pana cand barbatii porneau spre cel mai inalt deal din sat sau spre curtea bisericii unde se intalneau inainte de apusul soarelui. Odata ajunsi la locul stabilit, barbatii se asezau in cerc iar dupa aprindere se aranjau in linie, pentru a forma ideea de hotar al satului si invarteau facliile deasupra capului in sensul urcarii soarelui pe cer, pentru a produce scantei si pentru ca focul, in mod simbolic, sa ajute soarele sa fie puternic pana la coacerea granelor. Dupa stingerea facliilor acestea erau inmanate mosnegilor care le infigeau la capatul viei sau la capul ogorului fiind considerat un semn al belsugului si al bunastarii pana anul viitor.
Sanziene contemporane. Astazi, sarbatoarea sanzienelor este celebrata in special in Maramuresul istoric, pe Valea Izei, Valea Marei, zona Codrului si zona Lapusului. „Chiar daca nu mai sunt respectate aceste ritualuri in totalitate, obiceiul este cunoscut de toti oamenii din aceste zone. Cel putin obiceiul de a culege sanziene este respectat cu sfintenie. Florile se prind in buchetele pe care le pun la grinda casei, la usa sau chiar la icoane. Dupa ce se usucau, florile de sanziene erau folosite fie pentru ceaiuri, ca si leac, fie pentru animale”, a conchis Delia Suiogan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu