Traditii si obiceiuri transilvania

Tradiţii şi obiceiuri Transilvania

Cumul de credinţe şi legende româneşti, maghiare şi săseşti, Transilvania oferă călătorului unele dintre cele mai frumoase şi animate tradiţii şi obiceiuri de peste an. Practicate pentru a aduce noroc, sănătate şi roade bogate întregii comunităţi, aceste tradiţii sunt păstrate cu sfinţenie din strămoşi şi sunt unice în România şi Europa.

Alungarea spiritelor malefice, reînvierea naturii şi a vieţii, supravieţuirea şi curăţirea sufletească sunt câteva dintre cele mai importante semnificaţii ale acestor tradiţii.

Iată câteva dintre cele mai frumoase tradiţii şi obiceiuri din Transilvania:

Steaua. Steaua este un obicei de iarnă, păstrat din strămoşi şi care are loc în fiecare an pe data de 25 decembrie, de Crăciun. Colindătorii umblă prin sat cu Steaua şi vestesc naşterea pruncului Iisus. De obicei, colindătorii merg în cete de câte patru, cu îngerul şi cu trei crai. Pentru colindul lor, copiii primesc nuci, mere sau cozonăcei.

Chematul fetelor la juni. Este un obicei anual, care are loc de Crăciun, pe 25 decembrie. În această parte a ţării, tradiţiile şi obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie, din tată în fiu. La această sărbătoare sătească, junii sunt îmbrăcaţi în costume populare. Ei merg la casele fetelor de măritat şi le cheamă la petrecere. Părinţii fetelor îi servesc apoi pe juni cu vin şi plăcinţele. Petrecerea are loc apoi seara, la gazda junilor.

Capra. Capra este un alt obicei de iarnă, care are loc de sărbătoarea Crăciunului. Obiceiul acestui colind are o semnificaţie aparte: capra aduce belşug şi sănătate în anul care urmează. Colindătorii se costumează şi pornesc să danseze capra în tot satul, urându-le sătenilor bogăţie, putere de muncă şi sănătate.

Butea Junilor. Acest obicei este specific sărbătorilor de iarnă, însă pregătirile încep încă din luna octombrie. Atunci se formează “butea junilor” şi gazda pe perioada sărbătorilor. Apoi, cu o săptămână înainte de Crăciun, feciori din sat aduc gazdei bucate din care se vor ospată de Crăciun. În ziua de Crăciun, feciorii se îmbracă în haine de sărbătoare şi pornesc la colindat prin sat. După colindat, feciorii se îndreaptă spre casa gazdei, unde se ospătează.

Meteleaua. Acest obicei este unul păgân, fiind sărbătorit în fiecare an la solstiţiul de iarnă. Cu această ocazie, sătenii aprindeau focuri pentru a alunga răul. Mai târziu focurile au fost înlocuite cu un meteleu (păpuşi din paie). Focul meteleului simboliza renaşterea naturii şi a vieţii. Aceste focuri sunt acum asociate cu sărbătoarea Crăciunului, în fiecare sat din Ardeal arzându-se meteleul în centrul localităţii. Această datină are loc pe data de 28 decembrie, iar cetele de feciori au costumaţii tematice.

Boriţa. Este o datină de Crăciun specifică maghiarilor ceangăi din Transilvania. Boriţa este o mască purtată de un fecior din grupul de colindători, care dansează şi cântă melodii menite a alunga spiritele rele. Dansul este realizat numai de către baieţi şi mai semnifică şi ciclicitatea vieţii.

Răvăşitul oilor. Această sărbătoare simbolizează sfârşitul anului pastoral. Această datina se sărbătoreşte în fiecare an la Bran, pe Platoul Inima Reginei. Cu această ocazie, ciobanii coboară cu mioarele de la munte, care sunt înapoiate stăpânilor, împreună cu brânza. Răvăşitul oilor ia apoi forma unei sărbători câmpeneşti, unde se ascultă muzică, se danseaza şi se consumă preparate tradiţionale româneşti.

Focul lui Sumedru. Această sărbătoare are loc anual, pe data de 26 octombrie, de Sfântul Dumitru. Atât adulţii, cât şi copiii se costumeaza în port popular şi dansează în jurul unui foc. Sfântul Dumitru este ocrotitorul ciobanilor şi al roadelor bogate, iar cărbunii încinşi din foc sunt luaţi de săteni şi folosiţi la fertilizarea ogoarelor şi grădinilor.

Fărşangul. Este un obicei spectaculos, specific comunităţii săseşti. Acest obicei are loc înaintea Postului Paştelui şi este ultima petrecere înainte de Paşte. Semnifică începerea unui an mai bun, plin de roade, bogăţie şi sănătate. Alaiul de sărbătoare este format din feciori costumaţi în straie cât mai colorate şi ajunge în curţile tuturor sătenilor pentru a alunga spiritele malefice ale anului trecut şi a aduce prospeţimea unui an nou cu noroc.

Împuşcatul cocoşului. Este o datină veche de peste 400 de ani, specifică comunităţii maghiare din Transilvania. Acest obicei are loc în fiecare an, în prima zi de Paşti, iar participanţii sunt copii şi adolescenţi. Legenda spune că în timpul invaziei tătarilor, locuitorii s-au adăpostit în Cetatea Neagră, însă au fost descoperiţi după cântecul cocoşului. Cei care au supravieţuit măcelului, au hotărât să împuşte cocoşul. Acest obicei semnifică astfel supravieţuirea.

Sântilia. Această sărbătoare are loc în prima săptămână după Sfântul Ilie şi are un caracter câmpenesc, celebrând focul şi soarele. În această zi, feciorii fac cadou fetelor cu care urmează să se căsătorească furci de tors şi caş. Această zi era îndelung aşteptată de ciobani, care pe tot parcursul verii urcau la deal cu oile, de unde nu mai aveau voie să coboare. De Sântilie însă, tot satul urcă la stână.

Roata în flăcări. Acest obicei are loc anual, de Lăsata Secului pentru postul Paştelui. Se desfăşoară pe timpul nopţii, când sunt rostogolite la vale roţi în flăcări, aruncate de feciorii din sat. Roţile sunt destinate fetelor tinere, care încă nu s-au căsătorit. Acest obicei anunţă venirea primăverii şi încheierea perioadei căsătoriilor.

Tradiţii şi obiceiuri

Transilvania de Nord – Vest este una dintre dintre puținele zone ale României în care tradițiile s-au păstrat intacte din moși strămoși. Și acum mai poți vedea pe ulițele din Maramureș oameni îmbrăcați în straie tradiționale. La muncile câmpului, în centrul satului, la sărbătorile de peste an, sau la slujba de la biserică, maramureșenii se mândresc cu portul național. Tradițiile și obiceiurile de aici sunt la fel de vii ca și acum o sută de ani.

În această parte a României pare că timpul a rămas pe loc, oamenii bucurându-se de sărbătorile de peste an, de evenimentele importante din familie, dar și de muncile câmpului. Crăciunul, Paștele, Rusaliile sau Sfânta Maria sunt ocazii de sărbătoare și horit, dar și de rugăciune și post.

Tradiții și obiceiuri de Paște

Paștele este o sărbătoare plină de semnificații și simboluri, cu tradiții și obiceiuri frumoase, păstrate cu sfințenie. Unul dintre obiceiuri este ca fiecare om, oricât de sărac ar fi, să își ia o haină nouă.

Pentru această sărbătoare sătenii vopsesc ouă, prepară pască și alte bucate tradiționale. Cu această ocazie se prepară chigala. Chigala este o prajitură tradițională care se prepară doar de Paști, din blat pufos, cu dulceață de prune și mac. Participarea la slujba de Înviere este un ritual nelipsit din familiile transilvănene. Copiii obișnuiesc să meargă din casă în casă și să vestească Învierea Domnului. În schimb primesc ouă roșii.

Tot în aceste părți ale țării există și tradiția ca bărbații din sat să se întreacă la ciocnitul ouălor.

Tradiții și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou

Maramureșul, de exemplu, este una dintre puținele zone din România în care tradițiile și obiceiurile au rămas nealterate odată cu trecerea timpului. Locuitorii din această zonă sunt păstrătorii unor obiceiuri străvechi, transmise din generație în generație. Sărbătorile de iarnă sunt așteptate în aceste părți ale României atât de către cei mici, cât și de cei mari.

Colindele, cântecele de stea, viflaimul, sorcova, jocurile cu măști, dansurile sau plugușorul sunt tradiții și obiceiuri frumoase, care dau un farmec aparte sărbătorilor de iarnă. Transilvănenii pun mare pret pe întreaga perioada a Crăciunului și Anului Nou. Pregătirile încep cu postul, curățirea casei și a gospodăriei și se încheie cu ultimele sărbători din luna ianuarie.

Steaua și Capra sunt obiceiuri care au rămas vii și care sunt așteptate de către copii. Aceștia pornesc la colindat din casă în casă anunțând Nașterea Domnului. În schimb primesc nuci, mere sau colaci. Viflaimul este o altă colindă care nu lipsește de Crăciun. Sub forma unei piese de teatru popular, cu personaje biblice, Viflaimul este unul dintre cele mai autentice obiceiuri de iarnă din România. Jocul moșilor este un alt obicei plin de culoare. Colindătorii merg din poartă în poartă urând sănătate și fericire gazdelor.

De asemenea, este bine ca la sărbătorile mari oamenii să se spele cu apă în care au fost puși bănuți de argint. În acest fel vor fi bănoși și sănătoși. Tot de Crăciun se împodobesc și brazi, cu podoabe realizate din nuiele de salcie, hârtie colorată, boabe de fasole, floricele de porumb sau vâsc.

De Anul Nou, există un obicei inedit, întâlnit numai în această parte a țării, și anume “Furatul Porților”. Feciorii din sat obișnuiesc să fure porțile de la gospodăriile cu fete de măritat.

Tradiții și obiceiuri de Rusalii

Sărbătoare Rusaliilor sau Pogorârea Duhului Sfânt are loc la 50 de zile de la Învierea Domnului. Se crede că în această zi sufletele morților se reîntorc în locurile de care au aparținut. În această parte a României se păstrează numeroase tradiții destinate sărbătorilor Rusaliilor.

“Împănatul boului” sau “Papalugara” sunt ritualuri la care participă toți tinerii din sat. Aceștia merg apoi pe câmp de unde culeg flori din care să realizeze cununa. Cununa de flori este apoi așezată între coarnele unui bou, oferit de un gospodar al satului, iar boul este plimbat prin tot satul.

Alaiul Papalugara pornește în procesiune de la un capăt la celălalt al satului, intrând în fiecare gospodărie unde este așteptat cu băutură, bani și bucate. În acest fel sunt alungate spiritele rele. Tot de Rusalii, sătenii împodobesc casele și grajdurile cu ramuri de tei.